Iași-Prima zi

Cea mai lungă călătorie cu trenul a fost cea de la Iași. Am mers cu Regiotrans deoarece are rută directă Brașov-Iași. Am plecat la 7:00 și am ajuns la 16:30. Ar fi trebuit să ajungem cu o oră mai devreme, dar pentru că afară erau 36ºC căile ferate s-au dilatat și trenul mergea foarte încet.

La Ploiești Vest trebuia să ne mutăm în alte vagoane și nu erau locuri suficiente. Erau două vagoane și prea multă lume. Inițial am crezut că o să mergem tot drumul în picioare, dar la următoarea stație s-au mai adăugat alte două vagoane.

Primul lucru care m-a impresionat la Iași a fost gara fiindcă este modernizată și curată. Ieșind din gară vezi Piața Gării care are o stație de taxiuri, un McDonald’s și stația de tramvai.  

Ne-am chinuit puțin până am găsit un automat de bilete, dar până la urmă am izbândit în procurarea biletelor, fiindcă orice ar fi, nimeni nu își dorește vreo amendă. Deși sinceră să fiu nu a venit controlorul.

Pentru a ajunge la Pensiunea Valentin, acolo unde am făcut rezervare, am luat tramvaiul 7. Când sunt într-un oraș nou îmi place să merg cu mijloacele de transport în compun pentru că pot să fiu atentă la ce e în jurul meu și să mă las furată de peisaj. Astfel am putut observa numeroasele blocuri turn, parcurile verzi și galeriile din apropierea staților.

Pensiunea Valentin este aproape de stația de tramvai și de autobuz. Când am intrat în cameră am văzut că avem o chicinetă. Chicineta e o mini bucătărie utilată cu strictul necesar.

Vizavi de pensiune este restaurantul Escape care oferă un meniu vast de preparate culinare, locuri pe terasă și personal prietenos și zâmbitor, iar mâncarea e foarte bună. Iar clătitele și papanașii sunt geniali.

După ce am mâncat copios am mers pe jos până la Palatul Culturii care este la 10 minute distanță. În drum spre palat se poate admira Casa Iosef Zoller, Biserica Barnovschi și Piața Sfânta Vineri.

În fața Palatului Culturii este mândra statuie a lui Ștefan Cel Mare ce datează din 1883 și simbolizează puterea Moldovei. Statuia are o înălțime de 4,5 m și este confecționată din bronz.

Palatul Culturii este o mândrie atât pentru Iași cât și pentru România. Cum am ajuns în fața palatului m-a impresionat atât măreția sa cât și povestea ce mi-o transmitea. Pur și simplu simțeam cum sunt într-o poveste cu prințese și prinți. Îmi imaginam cum în jurul palatului sunt calești trase de cai albi și cum felinarele luminează rochiile de bal ale duceselor. Și parcă auzeam acordurile de vioară și de pian. Auzeam râsetele invitaților care abia așteptau să petreacă o seară de neuitat. Pur și simplu acest palat m-a făcut să visez la alte timpuri pe care în zilele noastre le putem vedea doar în filme.

Îmi plac foarte mult clădirile ce îmi transmit o poveste. Cu cât sunt mai vechi și mai întortochiate în arhitectură, cu atât au mai multe de spus.

Plimbându-mă prin împrejurimile palatului, ușor amurgul își făcea simțită prezența. Palatul seara e luminat într-un mod atât de intim și de romantic încât crezi că visezi, iar în spatele clădirii se găsește o minunată grădină împodobită cu trandafiri. Scările care duc la grădină sunt bifurcate de către o fântână care curge până la ultima treaptă.

Lumina teraselor se juca în luciul apei, iar susurul fântânii crea o linie melodie numai pentru persoanele care cu adevărat doreau să o asculte. Vizavi de grădina palatului sunt multe terase, foișoare și blocuri înalte de sticlă care se îmbină perfect cu construcția vechilor clădiri. Recunosc că m-am îndrăgostit de Palatul Culturii.

Află cum a fost a doua zi în Iași și cum arată Palatul Culturii în interior:
http://jurnalul-unei-calatoare.blogspot.ro/2017/08/iasi-doua-zi.html

© Mădălina Cărbunaru