Ceainaria Tei, Saschiz

 

                Mereu am fost atrasă de zonele liniștite aproape de natură, iar cea mai bună conexiune între umanitate și natură, o poți găsi în mediul rural. Din punctul meu de vedere viața la țară este atât de pură și de simplă, încât sunt momente când consider că viața la oraș este atât de cenușie, fiind doar o acumulare de blocuri, trafic și aglomerație.

                La recomandarea unui prieten am fost să bem ceva răcoritor la Ceainăria Tei din Saschiz. Poate sună ciudat că am străbătut 97 km de la Brașov, pentru a merge la o ceainărie, însă nu regret nici măcar o clipă că am luat această decizie deoarece am descoperit un loc care poate fi numit a doua casă, nu doar de mine, ci chiar și de tine. Acest loc a fost creat fix în curtea unor localnici, care au lăsat mediul urban pentru viața la țară. Această ceainărie nu a fost gândită în scop business, ci cu scopul de a avea un trai în mediul rural. Pentru ei fiecare persoană ce le trece pragul nu este considerat client, ci musafir. De aceea chiar dacă ești pentru prima oară în curtea lor, vei fi de-al casei.

                Ceainăria se află aproape de Biserica Fortificată, traversezi podul Preotului pe sub care trece liniștit râul Saschiz, mai faci câțiva pași,  iar de cum privești în stânga vei vedea o casă în stil săsesc cu o poartă mare, verde încărcată de iederă. Noi de cum am intrat am fost surprinși de vegetația deasă și de florile multicolore care împânzeau curtea. Aveam senzația că am traversat printr-ul portal către o altă lume. Prima întâmpinare a fost ciripitul păsărilor care zburau voioase prin copacii din apropiere. Timizi am parcurs poteca de piatră, mergând înspre o masă așezată la umbra viței de vie. Fiind o zi caniculară, abia așteptam să ne așezăm la umbră și să bem ceva rece. La câteva minute a venit și gazda zâmbitoare să ne întrebe ce am vrea de băut. I-am spus că suntem pentru prima oară aici, astfel ea ne-a spus ce are pregătit si noi am ales un sirop de rodie cu soc, o cafea tonică, iar la recomandarea gazdei am comandat și o plăcintă de coacăze roșii. Toate produsele sunt făcute în casă și sunt delicioase.

                Ne-a plăcut foarte mult stilul în care a fost gândită grădina care servește pe post de terasă, scaunele sunt colorate, fiecare cu un model diferit, ca și mesele. Dacă vrei poți să citești o carte bună într-unul dintre hamacele de la umbra teilor. Iar dacă este vreme ploioasă, nu-ți face griji există mese și bănci în hambar. Indiferent de vreme ești bine venit.

                Am rămas atât de fascinată de acest loc încât mi-am dorit să nu-l țin secret și să vă spun și vouă. M-am simțit inspirată și doritoare să reiau scrisul în acest jurnal pe care s-a pus praful. Poate e de vină atmosfera, liniștea sau poate o fi de la plăcinta de coacăze, care mi-a adus la extaz papilele gustative, indiferent care este motivul, ideea e că vreau să mă reapuc de scris și să vă țin la curent cu ce alte locuri frumoase din România mai descopăr.

                Recunosc că acest loc mi-a făcut dor de bunica și de liniștea din satul Ruginești. Mă bucură enorm să văd că încă sunt sate care își păstrează autenticitatea și valorile, nelăsându-se influențate de idei și principii urbaniste. Puritatea și pacea vieții de la sat uneori nu poate fi descrisă în cuvinte, trebuie testată pentru a te putea bucura cu adevărat de ea. De aceea vă încurajez ca din când în când să vizitați zonele rurale ale României.

                P.S: Dacă tot te afli în zonă, poți vizita și Cetatea Saschiz de unde poți vedea tot satul înconjurat de tainicele dealuri. Iar dacă îți dorești să vizitezi mai multe  îți propun să vizitezi și Cetatea Rupea și Cetatea Sighișoara.