Multă muncă și sudoare


Zi de zi mă îndrăgostesc de această priveliște

Știi momentul acela când e vremea să te muți și să iei viața așa cum e ea, cu greutăți, dar totuși să treci peste ele  cu zâmbetul pe buze?
Împreună cu prietenul meu am hotărât că e timpul să ne mutăm împreună.  Pur și simplu a luat naștere dorința de a avea propriul cuibușor de nebunii.
         Am căutat apartamente peste apartamente și într-un final am găsit ceea ce căutam, un apartament cu 2 camere, nerenovat. Poate pare ciudat, dar îmi place să creez lucrurile de la 0, să fac totul așa cum simt.
         Când zic nerenovat, mă refer că numai pereții erau de păstrat. Nu avea nici o îmbunătățire și se vedea că anii au trecut peste el fiind construit după 70. Ușa de la intrare stătea să cadă și prin crăpăturile tocurilor simțeai orice adiere de vânt. Nu mai zic de faianța care o dădeai jos cu mâna sau de tocurile ușilor care spuneai că sunt scobitori nu suporturi pentru uși.


         Am scos ușile, am tăiat țevile și caloriferele care cântăreau peste 100 kg și am realizat câtă încredere aveau în pereții de beton de le puneau acești uriași.
Sunt o persoană friguroasă, iar pentru mine căldura este elementul necesar pentru a mă simți bine. Așa că un certificat energetic pentru apartament este necesar și de neevitat.


         Următorul pas a fost să chemăm un auditor energetic care să ne ofere soluțiile pentru păstrarea căldurii cât mai eficient și ne-a oferit un certificat energetic ieftin. Mă simțeam ca și Moș Crăciun pentru că am primit o listă luuunnngggăăă de recomandări și îmbunătățiri, de la centrală termică până la izolarea tavanului cu polistiren expandat. 
         Așa că a urmat o perioadă plină de renovat și multă răbdare. Au fost momente când nu mai rezistam, dar la finalul zilei după fiecare îmbunătățire realizam că suntem tot mai aproape de încheierea lucrărilor.


         Așa că după ce am montat termopane, centrală termică, a trebuit să izolăm pereții cu polistiren. Hmm, a spus cineva polistiren? Pur și simplu nu-l suport. O fi el drăguț și asemănător fulgilor de zăpadă, dar scoate un zgomot infernal. Nu îmi place sunetul și îl asemăn cu unghiile care zgârie tabla.  Însă am trecut și peste acest pas și am ajuns la văruit, partea mea preferat acel miros de vopsea, de curat. Am  văruit pereții în alb pentru a crea luminozitate și echilibru viitoarei case.
         Și fiindcă tot vorbim de vopsea, mi-am amintit o întâmplare. Era seara și văruisem toată ziua. Când am vrut să mă dau jos de pe scară m-am împiedicat de găleata cu lavabil și sub mine s-a făcut o baltă albă, iar în toată casa am făcut numai urme. Da, știu, uneori pot fi o pacoste la casa omului, chiar și în casa mea.
         Au fost luni întregi de renovat, peripeții și zâmbete. Am făcut din acel vechi și mohorât apartament, unul nou, curat și perfect pentru noi. L-am creat așa cum ne-am dorit. E călduros și numai bun de nebunii. Pur și simplu a devenit acasă! 

Articol creat pentru Spring SuperBlog 2018

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ruginești, Vrancea

Căsuța cu imagini, Moieciu de Sus

Centrul Ecvestru Husar, Slănic Prahova

Castelul Bethlen, Criș

Biserica Neagră, Brașov

Trei Brazi, Brașov

Paștele și tradițiile acestuia

Cheile Grădiștei, o oază de liniște

Despre mine

Muzee Brașov