În stil iepurește






       Cum spuneam era pe drumul către...Ups, avem noi ascultători. Poftiți, poftiți. Dați-mi voie să mă prezint. Eu sunt Petre Iepurașul și tocmai începusem să povestesc despre ultima mea călătorie din Delta Dunării. Vă fac un mic rezumat să vă pun în temă iar pe urmă continuăm povestea.
         Era o zi caniculară de vară. Sătul de munca la câmp și de atâția morcovi de cules, am decis să-mi iau familia și să plec în concediu. Tot anul strânsesem provizii: morcovi, sfeclă, salată și alte delicatese. Am stors repede câteva kilograme de sfeclă ca să alimentăm mașina, ne-am împachetat undițele și am plecat!
      Mașina mea, avea una din urechile de pe capotă înfundată și nu puteam stropi parbrizul să-l șterg de praf. Nu mai folosisem mașina din toamna trecută. Avea codița de eșapament ruginită. Am umflat roțile și am pornit nerăbdători.
         Scuzați-mă câteva clipe, trebuie să răspund, mă sună nevasta... 
         Și cum spuneam am plecat!
         Am mers câteva ore bune fără nici un eveniment. Dintr-o dată în amurgul serii de vară o căprioară tânără cu picioare lungi îmi sare în față. Era cât pe ce să o lovesc. Din fericire lăbuțele mele de iepuraș nu mă lasă fără noroc și am evitat impactul în ultima secundă. Cu toate acestea în același moment se aude o pocnitură. Mă dau jos din mașină să verific. Dinții din fața radiatorului erau crăpați, iar la roata din stânga făcusem pană. Cu 5 metri în spatele meu observ o crăpătură în asfalt. Nu o văzusem. Probabil am fost distras de căprioară. Fără să stau prea mult pe gânduri scot rapid din portbagaj un morcov, îi rup vârful și îl îndes puternic în cauciuc ca să nu pierd aerul. Încrezători și plini de entuziasm ne continuăm drumul spre Deltă.


         Într-un final ajungem. Nerăbdători ne dăm jos din mașină și ca pescarii înrăiți, ne fixăm undițele făcute din morcovi și ne așezăm lângă focul de tabără. Am luat cu noi cortul de 4 iepuri, chiar dacă noi eram 3. Unchiul meu, trebuia să vină și el cu noi, doar că auzind că avem liber pentru următoarele 5 zile, ne-a lăsat baltă și a plecat cu veverița la munte. Parcă îi și văd cum stau cu morcovul sub codiță de teamă să nu apară un lup.
         Nu am prins nimic toată seara, așa că ne-am retras în cort. Toată noaptea am dormit iepurește. De undeva se auzea un uliu. Nici nu se face bine dimineață că îl aud pe fiul meu strigându-mă. Cu gândul la uliu sar instant din cort apucând primul băț ce-mi iese în cale. Mă uit în jurul meu și nu văd nimic, dar strigătele continuau. Mă îndrept grăbit către mal când dintr-o dată văd două urechiușe înaintând odată cu apa. Năzdrăvanul ieșise să-și facă exercițiile de dimineață și căzuse în apă. Țopăiam agitat încercând să ajung în fața lui să-i pot întinde bățul. Reușesc să-l trag la mal și observ că de coada lui era prins un pește. A fost singurul pește văzut în acel concediu. O dezamăgire totală.
         Pentru că nu reușisem să prindem nimic a trebuit să schimb tactica. Am tăiat o creangă de alun și mi-am făcut un arc. Plecasem hotărât în vânarea unui fazan. Plecasem hotărât cu promisiunea să nu mă întorc acasă fără o bucată de carne. Trebuia să fac și eu un ban și deja închiriasem o tarabă în piață. Urșii abia așteptau să mă întorc cu traista plină. Poate pe fazani pot să scot un preț mai bun. Plictisit de atâta mers și sleit de puteri văzusem ceva ce brusc m-a întors cu picioarele pe pământ. Din păcate nu erau fazani și din păcate mă văzuseră și ei pe mine. Erau doi câini ciobănești. Fac stânga împrejur și încerc să mă orientez către un loc sigur. Ce păcat că am lipsit la orele de sport din școală, aș fi învățat să mă urc în copaci, dar nu-i nimic, cu privirea mea de vultur am ochit o cocioabă chiar lângă mine. După ce am reușit să intru în ea am realizat ce se întâmpla defapt. Mă aflam în mijlocul unei stâne de oi. Din fericire ciobanul dormea. Am stat și m-am gândit și singura cale de scăpare era sub pământ. Grăbit în încercarea mea de a săpa un tunel, observ pe masă, o pulpă de oaie. Îmi dau jacheta jos, ca să împăturesc carnea și continui săparea tunelului.

         Cu noroc am ajuns chiar în zona de campare. Am ales să plecăm acasă fericiți că o să avem ce vinde în târg.

        Dragii mei, cam așa a decurs ultimul meu concediu. Dar nu-i nimic că-și vine vara iar și vom pleca optimiști către o nouă aventură. Acum eu trebuie să plec, e târziu și soția mă așteaptă cu plăcintă de morcovi. Dacă va plăcut vă aștept în cinema din 30 martie 2018 pentru a lua parte la multe alte pățanii din viața mea de zi cu zi, în noul meu film animat.

Articol creat pentru Spring SuperBlog 2018, proba 11. Peter Rabbit



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cetatea Feldioara

Ruginești, Vrancea

Căsuța cu imagini, Moieciu de Sus

Centrul Ecvestru Husar, Slănic Prahova

Despre mine

Castelul Bethlen, Criș

Tradiții și obiceiuri de Sânziene

Bălțile Cișmașu

Trei Brazi, Brașov

Biserica Neagră, Brașov